Ekzit – Prea Târziu!

Cu ochii îndreptați spre cer, mă întreb și vreau să știu,
Ai realizat ce s-a întâmplat?!
Oricum, e prea târziu!
Vreau să fac ceva să scap,
Vreau să-i am pe ai mei aproape,
Vreau să te simt încă o dată, dar păcat că ești prea departe..
Mai am puterea să zâmbesc, știu că se poate și mai bine!
N-o să uit vreodată, demult, că tu ai ținut la mine,
N-o să uit cu toate că arunc tot ce am primit de la tine,
Dar am strâns într-o clepsidră toate clipele frumoase,
O întorc și realizez că sunt puține cele rămase
Dar acuma am trecut peste, viața merge înainte
Sunt momente în care vreau să alerg, să nu mă mai opresc
Lacrimi curg pe hârtie, cerneală întinată și încă un vers..
Încă sunt acele clipe nelipsite din viața mea
Când mă cutremură o amintire și vreau să fiu din nou a mea!
Puțini au inima curată, mulți au sentimente reci,
Cu timpul o să vezi că ai greșit, sper să mă înțelegi!
Pentru mine există Dumnezeu dar nu există legi
Și parcă mă văd singur în noapte cum pășesc printre păcate
Pe străzi lungi, puțin luminate, printre oglinzi și geamuri sparte,
Doar eu și umbra-n spate, doar eu să-mi fac dreptate!
Unde ai fost când am căzut?! Unde ai fost să mă ridici?!
Am rămas cu sufletul plin de cicatrici!
Aș mai vrea să spun ceva :
„Când o să mă ridic la cer să fiți toți pe lângă mine! „
Asta este tot ce sper!.

Ref.
Dacă și mâine m-aș mai trezi, înc-o dată aș mai zâmbi,
Dorindu-mi să privesc iar cum noaptea se transformă-n zi,
Cald sau frig, indiferent de anotimp..
Nu pot fi ceea ce vreau dar pot spune tot ce simt!
Nu-mi rămâne doar să sper dacă nu mai am puteri,
Când vreau să mă gândesc la mâine, încerc să uit ziua de ieri,
Pentru că azi.. azi am îndrăznit să-mi amintesc tot ce-mi doream,
Căci tu ai spulberat ce eu visam!
Oare am greșit când ne-am dorit să dăm timpul înapoi?
Oare am fost uitați rătăcind printre foi?
Oare e timpul pentru o schimbare?
Dacă simți te doare iar dacă uiți nu moare!
Mi-am propus un singur lucru, vreau să fiu ce-mi doresc,
Indiferent de diferența dintre viața mea și-un vers.
Nu sunt obligat să sper dar sunt obligat să cer,
Nu cer un cer, ci doar aripi să ajung la el
Și cu toții avem sânge, dar nu mulți avem tupeu,
Chiar dacă avem speranțe știu că uneori ne este greu.
Când am spus că te-ai schimbat poate m-am înșelat,
Câte promisiuni ai făcut tot atâtea ai lăsat,
Dar n-am uitat cine m-a învățat :
Să iubesc,
Să greșesc,
Să înfrunt,
Să accept ceea ce sunt,
Și să n-ascund ceea ce simt că poate nu mai am timp..
Și vreau să asculți asta zâmbind!.

Ref.

Sensul versurilor

Piesa exprimă regretul față de pierderea unei relații și dorința de a schimba trecutul. Vorbitorul își amintește momentele frumoase, dar și dezamăgirile, căutând speranță și forță pentru a merge mai departe. În ciuda durerii, există o determinare de a se ridica și de a-și găsi propriul drum.

Lasă un comentariu