R: Mă bate vântul, mă bate
Și din față și din spate, of, of
Mă apleacă la pământ, mai
Dar eu mă ridic și tot mai cânt.
I. Omul când îi supărat,
Mergе pе drum cu capul lăsat
Și-are pasul mărunțel
Că necazul îi scai după el.
R1: Necăjit e omul, Doamne,
Când se culcă și n-adoarme
Mult mai mult s-o supere, mai
Așa de n-o știi Doamne cânta.
R:
II. Omul fără supărare
Mută munții din loc în spinare
Noaptea doarme liniștit
Că necazul iar l-a ocolit.
III. Fain în viață-i s-ai noroc
Că nu-l găsești peste tot
Și-atunci când te-o mai lăsa, mai
Că necazul să plece-oi cânta.
R:
IV. Cum ți-i scris așa trăiești
De necaz nu poți să te ferești
Iar de norocul îți vine
Să nu-l ții pe tot doar pentru tine.
R1:
R x 2
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta omului cu greutățile vieții, alternând momente de supărare cu cele de bucurie și noroc. Subliniază importanța de a depăși necazurile și de a împărți bucuria cu ceilalți.