Femeia mea frumoasă ca scriptura,
Nu-ți cer nici coapsele, nici sânii și nici gura,
Ci sufletul răscopt ca o căpșună
Cu mirosu-nțelept și carnea bună.
Și gândurile moi și-adânci ca mierea
După-amiezii, spre-a-mi spori puterea,
Și-ți fac din fluturi pat, din rouă masă,
Nelegiuit de alba mea mireasă,
Și-ți născocesc din vorbe raiul dulce
În care tinerețea ta să-și culce,
Când ziua-ți cade tristă la picioare,
Lacrima grea, strălimpede și mare.
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de dragoste profundă, care transcende atracția fizică. Se concentrează pe aprecierea frumuseții interioare și a conexiunii spirituale cu persoana iubită, oferind un refugiu emoțional și o celebrare a tinereții.