Adă, Doamne, primăvara și rămâi și Tu cu noi
C-am avut atâta iarnă și îngheț și vânt și ploi
Uită-Te în sinea noastră, ce de viscole am avut
Dă din nou un rost la toate, rostul care s-a pierdut.
/: Adă, Doamne, primăvara, după care toți tânjim
Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim :/.
Iarna sufletelor noastre ne-a asprit, ne-a-nsingurat
Am iernat până și vara sub un zâmbet înghețat
Doar Tu, Doamne, ești mai mare decât colții asprei ierni
Sub cereasca vindecare, fă un semn ca să ne chemi.
Fă-ne, Doamne, să-nflorim cu copacii înc-o dată
Și miros să răspândim de credință adevărată
Adă, Doamne, primăvara, după care toți tânjim
Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim, să iubim.
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune pentru reînnoire spirituală și speranță, cerând divinității să aducă primăvara în sufletele oamenilor, după o perioadă dificilă. Se invocă puterea credinței pentru a depăși greutățile și a redescoperi bucuria de a trăi.