O soră am acasă
Și alta, peste gard.
Am pomenit de una,
Dar ambele mi-s dragi.
O soră-mi poartă rochii
Din care am ieșit,
Și inimile-a două
Ca-n cuib ni le-a zidit.
Cânta cu altă voce
Decât noi toți acas’ –
Un mic bondar de iunie
Ziceai că are-n glas.
S-a dus copilăria –
Pe dâmburi ne plimbăm –
Strâns o țineam de mână –
Și calea o scurtăm –.
Dezamăgit
De zumzăit
E flutur – așa-i:
E-o viorea-n
Privirea sa
Ce-i spulberată-n mai.
Luai nu rouă –
Ziua nouă
Și-o stea – a mea să fie –
Îmi alesei – pe sora mea –
Pe Sue – în veșnicie!.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice despre copilărie și legătura specială cu o soră. Versurile descriu o relație profundă și amintiri prețioase din trecut, marcate de inocență și afecțiune.