(Adverss)
Am vrut de nenumărate ori să prind furtuna-n palme,
S-o sting, să nu mai tulbure apele calme,
Vreau duh de soare-n drum spre mare,
Să-mi tipărească pașii cu râuri de culoare.
Vreau să nu mai vadă nimeni viața prin fereastră,
Să nu ne întrebăm cât costă fericirea noastră,
Vreau zâmbete să decoreze orice cale,
Vreau suflete să dezarmeze orice arsenale.
Am tors ața sorții, am stors teama morții,
Unii văd mereu lumea de sus precum piloții,
Catastrofă de proporții,
C-asta strofă e dată cu suflet, d-aia n-o-nțeleg roboții.
Și când cu toții va fi să ne-ntâlnim,
Ne vom da seama rapid că pentru prieteni trăim,
Vom uita atunci de orice urmă de umbră,
Legea junglei dispare, acum e umăr la umăr.
Și-aș vrea să nu mai număr câți dintre noi dispar,
Momeală pentru pești, în cârlige de pescar,
Căci pe scara de trădare zi de zi se bat recorduri,
Iar inimile ne devin țărmuri cu fiorduri.
(Refren: Adykt)
Mii de nopți amare, așteptând raze de soare
Mii de zile în alb-negru, sperând la pete de culoare
Mii de speranțe acum uitate, mii de amintiri păstrate
Toate momentele astea frate, le port în suflet gravate..
(Adykt)
Până aici cu totul, eu zbor printre steaguri albe,
Căci calde sunt mii de palme, strânse între inimi slabe,
Vreau pacea sufletească, zi de zi să mă-ncalzească,
Să mă ferească Dumnezeu de falși și să mă păzească,
Alerg într-un decor color din care cobor cu spor
Sentimente care mă dor dar, ies ca apa la izvor,
Din care toți vor să se îmbete, printre bani, sticle și fete,
Băiete.. am saci plini de defecte și regrete din clipe infecte,
Ce m-au lăsat într-un final pus cu fața la perete.
Și pe spate inscripționate mii de fapte imperfecte.
Am răbdat, așa mie firea, vreau să ating nemurirea,
Căci la sfârșit rămâne știrea c-am plecat, dar amintirea..
Arde încă-n piept adâncă, precum jarul unui foc,
N-o să uităm niciodată cum stăteam în fața la bloc,
Sau clipele în care strigam tare: goooolll frățioare!!!
Au rămas gravate în suflet ca pe foile de ziare.
Iar când o dau din inimă, punând pixul pe hârtie,
În suflet am o patimă, și o exprim prin poezie.
Fără aka 47, fără război cu baionete
Frontul pe care luptăm e o mlaștină de sentimente.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța amintirilor și a prieteniei, despre regrete și despre lupta cu sentimentele negative. Artistul își exprimă dorința de a trăi în pace și armonie, prețuind momentele petrecute alături de cei dragi.