Inimă, noi o să-l uităm,
Şi tu, şi eu, în noaptea ce-o să vină!
Tu trebuie să-i uiţi căldura,
Iar eu, că mi-a dăruit lumină.
Te rog, să-mi spui când o vei face –
Şi-n gândurile mele, -n mine s-o facă lampa mică.
Grăbeşte-te! Până când te vei răci de tot
Eu mai pot să-mi amintesc de el, la o adică!
Sensul versurilor
Piesa exprimă procesul dificil de a uita o iubire trecută. Vorbitorul îndeamnă inima să uite căldura acelei iubiri, în timp ce el încearcă să renunțe la lumina pe care i-a adus-o, amândoi grăbindu-se să se desprindă de amintiri înainte ca acestea să se stingă de tot.