De mult se iubeau, și-atât de-nfocat
cum numai în cărți mai citești câte-odată.
Ea nu avea bani. Nu avea bani nici el
dar nuntă-au făcut și au râs puținel.
El n-avea serviciu dar avea datorii.
Mâncau doar o singură dată pe zi.
El tot îi spunea: „Tu ești dragostea mea”
iar dânsa-i turna la copii cât putea.
Ședeau la mansardă, erau toți voinici
Și-n garderobă-i culca pe ăi mici
Iar de Crăciun zugrăveau pe pereți
cu creion colorat, cadouri de preț.
Mâncau pâine goală pe săturate
și ziceau că ceva mai bun nu se poate.
Un astfel de trai te inspira total
și el s-a trezit, de-azi pe mâini, genial.
A scris cărți frumoase și a câștigat
o mulțime de bani, devenind deci bogat.
Întâi erau mândri, apoi mai puțin
căci bogăția te face meschin.
Dăruiră banii unui orfan
Și, de n-au murit, mai trăiesc și-n ăst an.
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste în fața sărăciei, urmată de îmbogățire și, în final, de renunțarea la bogăție pentru a reveni la valorile simple. Mesajul central este că dragostea și valorile umane sunt mai importante decât banii.