E seară iar, sticla pusă-n același loc
Poate că nu-i tratament, da-i pansament doar ca să pot
Să mă mint că va fi bine fără tine în viitor
N-am murit de supradoză cum dracu să mor de dor?
Credeam c-o să mă descurc că poate-i doar un film banal
Mi-am dat seama că-i pe bune abia după primul an
Te-am visat, erai frumoasă și la ce mult te iubesc
Văzându-te pe tine-n vis n-aș fi vrut să mă mai trezesc
M-ai luat la pieptul tău, doamne ce frumoasă erai
Aș fi dormit o eternitate, că acolo mă iubeai
Din păcate m-am trezit, și m-am întors la realitate
Fiind nefericit cu alta da’ cu gândul în altă parte
Doar că astea din păcate se vor termina curând
Degeaba nu înșeli fizic dacă știi c-o faci în gând.
Muzica mea-i greu de-nțeles dacă n-ai trăit ce-am trăit
Să fii trist o viață-ntreagă dar să pari om fericit..
Știi? Mi-aș dori din tot sufletu’ meu să treci tu prin ceea ce trec eu
Să fii tu forțată să te dezobișnuiești de mine
Doar că din păcate tu nu simți aceleași chestii pe care le simt eu
Știi? Eu simt foarte multe pentru tine
D-aia mi-e greu să mă dezobișnuiesc că te-am pierdut
Pentru tine.
Totu-i ușor..
Te-ai schimbat fără să vrei doar să faci pe plac cuiva?
Și-ai riscat să-ți pierzi iubirea doar pentru c-așa vrea ea?
Poate că da, ai iubit vreodată în gol?
Și că iubirea ce-o aveai era de fapt un joc de rol?
E cam nasol ahm? să pierzi tot ceea ce n-ai
Ca să pleci din suferință întâi învață să stai.
Te-aș proteja de tot cum am făcut-o până acum
Când toți m-au văzut om rău tu-ai văzut tot ce-i mai bun
Am fost un nenorocit fiind iubit de-un boboc de fată
Care a pus multă iubire într-o inimă de piatră
Dar atunci când ai plecat, m-ai otrăvit cu-indiferența
Și-n colțul camerei mele parcă îți simțeam prezența.
De fiecare dată atunci când mă simțeam rău
Dar dintre-atâtea foste îmi apărea doar chipul tău.
Pentru că te iubeam și iubeam cum mă priveai
Dar astea sunt la trecut, iar tu în trecut mă iubeai.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul se luptă cu amintirea persoanei iubite și cu dificultatea de a se dezobișnui de prezența ei, simțind că trăiește într-o realitate tristă și singură.