Așează-ți capul unde vrei
Dar pe umărul meu era locul ei
Și-mi adormea în brațe
Eu adunam speranțe
Dar am pierdut-o așa ușor.
Cu mâinile întinse
Cu tot atâtea vise
Eu o aștept în viața mea.
Dar ochii ei nu mai vorbesc
Ea ca pe o lacrimă m-a șters
Și stelele nu se mai aprind
Și n-ai avea ce să-mi mai iei
Căci lumea mea e în palma ei
Iar eu în vise mă închid.
Așează-ți capul unde vrei
Dar pe umărul meu era locul ei
Și-mi adormea în brațe
Eu adunam speranțe
Dar am pierdut-o așa ușor.
Mi-e dor de-nc-un zâmbet
Am pus atâta suflet
Și nu mi-ar fi atât de greu
Dacă într-o clipă rece
Ea mi-ar șopti că-mi trece
Și se întoarce în viața mea.
Dar ochii ei nu mai vorbesc
Ea ca pe o lacrimă m-a șters
Și stelele nu se mai aprind
Și n-ai avea ce să-mi mai iei
Căci lumea mea e în palma ei
Iar eu în vise mă închid
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și melancolia după o persoană pierdută. Naratorul își amintește de momentele frumoase petrecute împreună și își exprimă regretul și speranța vagă că aceasta se va întoarce.