Lume, lume, dragă lume,
Nu mă mai supăr pe tine,
Nu mă mai supăr pe tine, la, la, lai la.
Eu mă supăr câteodată, lai, lai, la
Când te văd că nu ești dreaptă, lai, lai, la.
De mor astăzi, de mor mâine,
Eu nu fac voia la nimeni,
Eu nu fac voia la nimeni, la, la, lai la.
Fac voia inimii mele, lai, lai, la
Și-i fac tot ce-mi cere, lai, lai, la.
Taci, inimă, și nu spune,
C-ai iubit și tu pe lume,
C-ai iubit și tu pe lume, lai, lai, la.
Ai avut zile frumoase, lai, lai, la
Ai iubit și-ai fost voioasă, la, la, lai la.
Inimă, nu fii de piatră,
C-ai să mori și tu odată,
C-ai să mori și tu odată, la, lai, la.
Lasă-mă să mai iubesc, lai, lai, la
Cât pe lume mai trăiesc, lai, lai, la
Iubește, lume, ca toți, lai, lai, la
Cât ești tânăr și mai poți, lai, lai, la
Că pe lumea ailaltă, lai, lai, la
N-ar ști nimeni ce te-așteaptă, lai, lai, la
Sensul versurilor
Piesa exprimă o resemnare melancolică față de nedreptățile vieții, dar și o dorință de a continua să iubești și să trăiești intens, conștient de efemeritatea existenței. Inima este personificată și îndemnată să nu fie insensibilă, ci să se bucure de viață cât mai poate.