Prietenii toți au plecat
Tot singur sunt și supărat
Camera-i tristă și ea
Oglinda mă-ntreabă și ea
Pe noptieră ai lăsat
Inelul și un ceas stricat
În patul meu este frig
Nu te găsesc să te-ating.
Refren (x2) : Nu uit cum te-alintai
Așa ușor noaptea pe covor
Nu uit cum te jucai
Prin părul meu, ce mult mă iubeai.
Te rog iubito să m-asculți
Și la orgoliu să renunți
Nu pot să mă mai prefac
Nu pot să îndur și să tac
Trăiesc din vise și suspine
Și nu e nimeni să le-aline
Nu știu ce e viața mea
Fără femeia din ea.
Refren (x2) : Nu uit cum te-alintai
Așa ușor noaptea pe covor
Nu uit cum te jucai
Prin părul meu, ce mult mă iubeai.
Ma amăgeai cu al tău sărut
Știai însă că vreau mai mult
Ma ademeneai cu pielea ta
De catifea.
Anemona : Nu uit cum m-alintam
Așa ușor, noaptea pe covor
Nu uit cum mă jucam
Prin părul tău, ce mult te iubeam.
Refren (1x) : Nu uit cum te-alintai
Așa ușor noaptea pe covor
Nu uit cum te jucai
Prin părul meu, ce mult mă iubeai
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorul după o relație pierdută. Naratorul își amintește momentele intime petrecute cu persoana iubită și își exprimă tristețea și neputința de a depăși despărțirea.