Și după ce fac toate astea, or să zică că nu le place
Nu ți-am mai scris demult, căci am uitat să te ascult, suflet călător
Nu ți-am șoptit nimic, n-am mai urlat ce vreau să zic și simt că am să mor
Acum mă asculți în căști, tu lipsit de măști, eu privesc în sus mereu
Și tot pe drum pierdut sunt eu sau altu’
Mă învârt în cerc, să mă înalț încerc, lovesc asfaltu’
Și nu-i așa că-i amuzantă viața mea?
Se văd mai mulți ani decât am pe fața mea
Se vând gânduri de mai bine pe necazuri în piața mea
Un negustor tâmpit, neîmplinit mă simt, dar ea
Crede în visele mele mai mult decât cred eu în ele
În gât e un nod și sunt sechele multe
E o clădire cu schele multe, destinul meu
Și mă consumă și mă transformă chinul meu
Și de pe schele de sus cad mereu
Nu plânge, nu plâng nici eu
Că nu se cade când ești zeu
Te-atrag mereu, atrag mereu
Și mă ridic și cad mereu
Și mă ridic și cad mereu
Inima bate încă, iubitul meu
Mai sacadat sau mai rapid
Nu m-ai uitat, eu te-am uitat, mă simt stupid
Încătușat încă mă bat cu morile
Printre dalele de beton au răsărit florile
Cu grijă pășesc, privesc atent să nu strivesc comorile
Păcatele mi le tot spală mările
Uită în freamăt dările
Sunt mulți ca mine-n scările de bloc
Ce-njură și iubesc și urăsc la un loc
Și când vorbesc de cele rele ce se pot întâmpla
Bat în lemn, bat în toc, își dau la troc visele pe bani
Dau apă pe foc, uite visul ăsta nu mai vrea să stea pe loc
Scrumul care cum cad și eu
Fumul se ridică ca sufletul meu
Și vioara asta se repetă mereu
Se repetă mereu
Se repetă mereu
Se repetă mereu
Se repetă mereu
Se repetă mereu
Se repetă mereu
Se repetă mereu
Se repetă mereu
Se repetă mereu
Acum am întins pe podea
Și știu că sunt captiv în viața mea
Și cred că tot ce vreau e să fie captivă și ea
Muzica
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară cu deziluziile vieții, dar și o speranță fragilă. Artistul se simte captiv, dar găsește refugiu și o formă de eliberare în muzică.