Singur am fost, singur am crescut
pierdut pe drum, pierdut în fum, pierdut până acum
să fiu cel dinainte nu mai am cum, nu nu mai am cum.
Am început fără a privi înapoi, au urmat scrieri și idei pe foi
zile noi în care mă gândeam oare pot fi mai bun
îmi ceream să fiu imun la influențele exterioare
căci erau prea mulți cei care furau stiluri și cuvinte
și deveneau astfel dintre cei ce nu vroiam să devin de fel
am fost de la început cel luat mereu peste picior
cine ești tu Praetor? dar nu mă tem am tem complexe
în aripi conexe vieții cu anexe pe latura socială
în noua școală sunt elev militant și greu de înțeles
neinteresant căci nu prezint interes
dar nu voi ci eu v-am ales, și deranjez
căci accentuez nu pe tehnicitate ci pe înțeles
căci fără el cuvintele ce-s?
doar înșiruiri rupte de conjuncții și verbe cu funcții
pe care le poți mărunți fără să ajungi la un rezultat valid
asta e, deja am reușit
pentru mine toată treaba asta e un vis împlinit
ceva ce mi-am dorit de când am auzit că eu n-o pot face
cine mi-a spus-o, cel ce acum tace și zace
unde eu ar trebui să fiu
asta e, știu să scriu, știu să cânt
iar vorbele mele sunt vorbe universale nu vorbe-n vânt
câteodată vorbesc în gând un alter ego
uneori mă joc cu technics lego visele le gonesc
și mă găsesc singur, sunt sigur de toate astea
la fel de sigur ca de faptul că la
categoria imagine am doar o stea
nu 5 ca alții cu tații mereu lângă ei
căci tata mi-am fost doar eu, și sunt
copilul cu barbă, plimbându-mă-n iarbă
făcând saltul către patul unde-mi dau șah mat-ul
atingând absolutul absolut?? în timp ce voi vreți tot absolutul
și sunteți lutul din care creez cuvintele
vânătorii și țintele, caii și flintele
sunt picturile și armoniile, sunt un Cronos
model venit din infern cu miile de gânduri
rânduri și frânturi de viață
o privire de-a mea va îngheța perspectivele
n-are rost să motivez, prea multe-s motivele
Praetor da decisivele la respectivele meciuri cu pustanii
ce au banii căci au mama deșteaptă
și sunt neînțeles că judec după faptă nu bârfă
nu-s t*rfa ca cei ce-și trag formație pentru femei
și două-trei sandwish-uri la baluri liceeale
eu și ai mei rămânem la ale noastre
la sorți nefaste fără neveste cu poze-n ziare
rămân cel care sunt din ce în ce mai cărunt
un ultim Don Quijote luptând cu morile de vânt
rămânând toate lucrurile care nu-ți plac ție
acea apariție neobservată pe scenele din țară
o povară pentru auditoriu, un fel de ce vrea asta de la noi for you
mereu în doliu că toți se duc pe copcă
nu vreau să mor că, n-am încă casă, mașină, remorca
oricum remarca acum e totul mai clar
în trecut dispar faptele, șoaptele mele
sute de belele, din ’96 printre ele
mai întâi singur, nesigur, mai apoi cu Jhivago și Dribbler desigur
nici pe Connect’R n-o să-l uit fiți siguri.
Singur am fost, singur am crescut
pierdut pe drum, pierdut în fum, pierdut până acum
să fiu cel dinainte nu mai am cum, nu nu mai am cum
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra evoluției personale a artistului, marcată de singurătate și obstacole. El își afirmă individualitatea și determinarea de a rămâne fidel propriilor valori, în ciuda dificultăților și a opiniilor negative.