Oprește-ți inima o secundă.
Orașul meu acum adoarme
Copii frumoși privesc în sus la Doamne Doamne
În plicuri visele ascunse sunt
Sub frunze se ascund iubiți râzând
Eu șoptesc pe foi ce îmi tot spun în gând
Becul parcă a obosit și el
Timpul a transformat gri în pastel
Ea îmi zâmbește numai mie din castel
Nu-mi amintesc prea clar cine-a fost cel
Ce tot plângea amarul lui
Era alcool atunci
Acum e apă în paharul lui
Și dumnezeu nepăsător mă tot privește
Din carul lui
Din carul mare
Tot ce a fost nu are rost
Nu mi se pare
Că viața mea e în continuu o încercare
Gândul o mare involburată
Sufletul
Un lac nemișcat
Pe care plutește o fată
Cu sufletul și gândul nepatată
Ce mi se dă doar mie toată
Ce mi se dă doar mie toată.
Refren:
Orașul meu bătrân acum adoarme
Copii frumoși privesc în sus la Doamne Doamne
În plicuri visele ascunse sunt
Sub frunze se ascund iubiți râzând.
Asfaltul plânge obosit acum
După pasul grăbit
A celor ce rătăcesc în fum
Dubito ergo cogito
Cogito ergo sum
Și totuși n-am cum
Să ignor ce port în mine
Un munte un cort
O lanternă
Pe care le împart cu tine
Și o conservă
Plină de ce va fi
Frumos ca zâmbetul
Unor copii
Nu-mi va lipsi durerea
Îmi voi lipi plăcerea
Aproape de piept
Și va intra prin Sept
În centrul meu
Lumea se va cutremura din epicentrul meu
Dacă te vrei în siguranță
Vinovat de a simți
Trebuie să fii
Când te vor judeca în instanță
Și mai apoi
Vei trăi vioi
Ca noi
Pentru că în doi
Restul nu are importanță
Hai plutește
Știind că sufletul adevăr grăiește
Nu obosește
Și nu greșește
Deci hai plutește
Hai plutește, plutește.
Refren:
Orașul meu bătrân acum adoarme
Copii frumoși privesc în sus la Doamne Doamne
În plicuri visele ascunse sunt
Sub frunze se ascund iubiți râzând
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de nostalgie și introspecție, amestecate cu o viziune romantică asupra iubirii și a sufletului. Vorbește despre acceptarea durerii și căutarea plăcerii, găsind siguranță și sens în conexiunea cu o altă persoană.