I:
Unde mergi, mă întreabă gândul
Și de ce nu mai aștept
Poate să-i răspundă vântul
Ce cutreieră pământul
Unde am să mă îndrept..
Peste pașii mei se-așterne
Praful unei mari iubiri
Jurămintele eterne rostite pe alte perne
Sunt doar amintiri..
Refren:
Am să rog pe cer
Să m-ajute el
Să mă vindece de tine..
Amintirea ta
Și speranța mea
Toate plâng închise în mine..
II:
Las în urma mea pe stradă
Banca unde ne-am iubit
N-a fost nimeni să ne vadă
Cine ar fi putut să creadă
Un îndrăgostit..
Astăzi înțeleg ce-nseamnă
Să trăiești neîmplinit
Numai gândul mă îndeamnă
În apus târziu de toamnă
Către infinit..
Refren (x2)
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unei persoane care pleacă, lăsând în urmă o iubire pierdută. Călătoria devine o metaforă pentru vindecare și căutarea unui nou sens în viață, după o dezamăgire amoroasă.