Va trebui să plec să mă retrag sfios
din fața acestei dureri mai dulci
decât fructul toamnei care poartă
haine de cerneală violetă va trebui
rămâne în urmă liniștea plajei seara
rămâne și memoria pietrei umflate
de spaima singurătății unde ești
strigă apoi bufnița prietena din noaptea
timpului meu fără glorie dar eu te rog
să treci cu vederea
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și tristețea unei despărțiri iminente. Naratorul se retrage din fața unei dureri dulci-amare, lăsând în urmă amintiri și o liniște apăsătoare. Este o reflecție asupra singurătății și a trecerii timpului.