La zece ani credeam în legea preoților,
La patrusprezece ani am trăit războiul,
Pe pâine albă picurau stropi
Din sângele verilor mei sfârtecați la Stalingrad.
A venit pacea îmbrăcată în staniolul
Unui nou război și ranga luptei de clasă
Era să-mi despice creștetul.
Apoi până-n decembrie 1989
Am trăit fără memorie: în umbra
Șobolanilor cu piciorușe de aur.
Acum la aproape șaizeci de ani pe care îi am
Sap în piatră dură căutând izvoarele noastre secate
Și-n clipele de odihnă mi se oferă
Opera lui Lenin într-o traducere nouă.
Sensul versurilor
The poem reflects on the speaker's life, marked by war, political oppression, and a search for meaning in a changed world. It juxtaposes personal experiences with historical events and critiques the legacy of communism.