De câte ori sunt supărat
Mă duc la tata la mormânt
Și-o lumânare îi aprind
Și încep să plâng..
-bis-
REFREN: Plouă afară.. cu găleata
Astea sunt lacrimile lu’ tata
Plânge odată cu mine
Că m-a lăsat singur și supărat pe lume..
-bis-
Ce dor m-a luat Doamne de el..
De vocea și de sfatul lui
Încep să plâng.. încep să zbier
La poza lui..
-bis-
Ref:x 2
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă și dorul față de tatăl pierdut, resimțite intens de fiecare dată când protagonistul se simte supărat. Plânsul său se identifică cu ploaia, văzută ca lacrimile tatălui.