Ce plângi inimă și zaci, mai
Că numa’ zile negre-mi faci, mai
Și de dor te prăpădești
Mă mir cum de mai trăiești
Cine te-a pus să iubești, mai
Toată viața ai oftat
Multe lacrimi ai vărsat
Și tot nu te-ai săturat, mai
Greu se duce dorul, greu
Când iubești ce nu-i al tău
Când iubitul nu-ți ajunge
Și de dor inima-ți frânge
Lacrima din ochi îți curge
Puiul drag nu-ți doarme-n brațe
Nu-l săruți de dimineață
Nu te mai gândești la viață
Îmi ceri inima de toate
Da tu vrei tot ce nu se poate
Dacă-i puțin nu-i de ajuns
Dacă-i mult îi greu de dus
Dacă-i mult îi greu de dus, mai
Ce-ai vrea inima să fac
Numa’ ca să-ți fiu pe plac
Numa’ ca să-ți fiu pe plac, mai
Cât ai fi de fericită
Tot nu te văd mulțumită
Tot nu te văd mulțumită.
Sensul versurilor
Piesa exprimă suferința unei inimi care tânjește după o iubire imposibilă. Vorbitorul se adresează inimii sale, reproșându-i că nu se poate bucura de ceea ce are și că dorește mereu ceva ce nu poate avea, ducând la un sentiment constant de nefericire și dor.
