Eu nu sunt un străin,
Nu eu sunt al tău,
Cu furie infirm
Și lacrimile care picură încă pe gât.
O flacără fragilă-n vârstă de
cu mizerie
Iar atunci când inimile noastre îndeplinesc
Știu că te văd.
Nu vreau să-ți fie frică,
Nu vreau să mor în interior doar pentru a respira-n
M-am săturat de a se simți atât amorțeală,
Relief există mi se pare atunci când
Eu mă tai.
I se poate părea nebun
Sau dureros de timid
Și aceste cicatrici nu ar fi atât de ascunse
Dacă arăta-mi în ochi
Mă simt singur aici și rece aici
Deși nu vreau să mor
Dar anestezicul singurul care mă face să mă simt nimic ucide în interior.
Nu vreau să-ți fie frică,
Nu vreau să mor în interior doar pentru a respira-n
M-am săturat de a se simți atât de amorțeală,
Relief există mi se pare atunci când
Eu mă tai
durere
Eu nu sunt singur
Eu nu sunt singur.
Eu nu sunt un străin,
Nu eu sunt al tău,
Cu furie infirm
Și lacrimile care picură încă pe gât.
Dar eu nu vreau să-ți fie frică,
Nu vreau să mor în interior doar pentru a respira-n
M-am săturat de a se simți atât de amorțeală,
Relief există l-am găsit atunci când
Am fost tăiat
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate, durere emoțională și automutilare ca o formă de eliberare. Vorbitorul se simte amorțit și găsește un anumit confort în actul de a se tăia, deși recunoaște că nu este o soluție și că nu vrea să moară.