Ploaia nu mai stă, cerul caută ochii tăi
Ce i-au furat seninul
Prin al nopții geam, unde așteptăm luna
Să ne treacă iar cu plinul.
Vreau să cred
Că-n gândul tău
Și tu te-ntrebi.
În mintea mea
Știu că va urma, va urma.
Te sărut în vis, te sărut în scris, te sărut în gând
Dar în realitate când
Te sărut oricum, te sărut acum, te sărut în gând
Dar în realitate când
Dar în realitate când.
Florile de măr, razele din cer nu mai știu
În părul cui să cadă
Unde vântul prea joacă îi plăcea, iar tăcerea
În vorba să ne șadă.
Vreau să cred
Că-n gândul tău
Și tu te-ntrebi.
În mintea mea
Știu că va urma, va urma.
Te sărut în vis, te sărut în scris, te sărut în gând
Dar în realitate când
Te sărut oricum, te sărut acum, te sărut în gând
Dar în realitate când.
Dar în realitate când
Te sărut
Te sărut.
Ochii tăi ca două mări albastre
Au furat culorile din astre
Cât ai vrea memoria să-mi scuturi
Totuși, vor rămâne buzelor săruturi.
Nimeni cred că niciodată n-o să spună
Cine-a fost creat și de la cine
Ești frumoasă tu de la natură
Ori natura este ea frumoasă de la tine.
Te sărut în vis, te sărut în scris, te sărut în gând
Dar în realitate când
Te sărut oricum, te sărut acum, te sărut în gând
Dar în realitate când.
Dar în realitate când
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința intensă de a fi cu persoana iubită, dar și frustrarea că această iubire se manifestă doar în vis sau în gând. Se pune accent pe incertitudinea momentului în care această iubire va deveni realitate.