Stau pe malu’ iazului și prind
Pestișori de aur și argint,
Numai că de aur nu prea prind
Ori cârciocu-i fără ramă, ori că rama se fărâmă
Dar ceva se întâmplă, dau garant
N-ar fi rău să fie bine, la cârcioc să se anine
Pestele cu ochi de diamant.
Numai nu termin să mă gândesc
Când mă uit în apă amețesc
Pluta mea cu chelea goală
Ba se culcă, ba se scoală
Doamne, cred că-i balaur
Ori îi peștele de aur.
De-ar fi să fie cum am zis
În primu’ rând îmi fac vecina miss
Și îmi ridic vreo 3 palate
Toate pline cu de toate
Și-i fac viața de regină
Nu te supăra, vecina.
Dar nici de restu’ feti nu m-aș feri
Toate ca vecina or păți
Și să vezi în țări străine,
Toate cum se întorc de mâine
Că de bine cred că n-o să fugă nimeni de acasă.
Dar pentru veselie și umor
L-aș face tânăr și nemuritor
Încă 10 000 de veacuri
Să ne povestească bancuri
Cu masajuri și cu cuscrii
Să trăiască Gheorghe Urschi.
Dar pe țăranii care muncesc la sat
Pe fiecare i-aș face împărat
Dar în jurul casei ca furnicii
Să lucreze venețienii,
Las’ să știe și străinii
Cum îi rău, nu numai când e bine.
Dar ultima dorință care o am,
Da Pușca.
M-aș preface în Sioma Marian
Din Chetușca.
Și pe toți din jurul casei
I-aș trimite-n la mama masii.
Văd că undița se-ndoaie
Ce zici, pește? – Dai bătaie.
Sensul versurilor
Un pescar visează ce ar face dacă ar prinde peștișorul de aur, dorindu-și o viață mai bună pentru el, pentru vecini și pentru țărani. Versurile sunt pline de umor și nostalgie, reflectând o viziune idealizată asupra vieții.