Zburător, pe cerul înstelat,
În lumea ta mi-ai luat inima..
Cer înalt, argintul din povești,
Când dorm doar tu mai ești
lumea mea!
Ți-am lăsat un loc pe perna mea
Un vis mă strânge la piept
Și de vrei să-mi lași parfumul tău
Și mâine am să te-aștept.
Te iubesc de-atunci,
de când mergeam pe aleea gri
Tu nu știi!
Te iubesc,
de-atunci, de când eu te priveam
pe furiș..
În luminiș!.
Dragul meu, tu zbori departe-n cer
Și-apari de nicăieri, steaua mea!
Ți-amintești..?
Baloane de săpun și dealul florilor
Pe lumina dintre nori pluteam
Deasupra grijilor!.
Te iubesc de-atunci de când mergeam pe aleea gri
Tu nu știi!
Te iubesc, de-atunci
De când eu te priveam furiș, în luminiș
Te iubesc și azi
când m-am lăsat dusă de val,
Tu nu ești la mal 🙁
te iubesc de-atunci de când sub ploaie ne-am ascuns,
dar tu te-ai dus..
Zburător!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și iubirea neîmpărtășită față de o persoană idealizată, comparată cu un zburător. Naratorul își amintește cu nostalgie de momentele frumoase petrecute împreună, dar resimte durerea absenței și a faptului că sentimentele sale nu sunt reciproce.