Strofa 1
Nu mai conduc beat, acum zbor fumat
Sunt tot cu A. L. la al IV-lea mandat
Banii vin, mă încearcă, n-am să-i mai las să treacă
Nu-mi permit să mai greșesc
Lumânările de pe tort se tot înmulțesc
Stau la nivelul publicului
Urc doar în ochii lui
Nu mă mai identific când mă arunci pe tron
Nu-s figură emblematică, nici figură de om
Îi văd cum se entuziasmează
Crezi că știu că mi-am făcut debutul în zeamă de varză?
N-am luat viața ca pe un dar fără valoare
Nu pot să apar ca umbra doar când e soare
Suflând în pânzele durerii, suport calvarul
O să-mi pun într-o singură lacrimă amarul
Știu ce-i sădit în mintea oricui (oricui)
N-am să-mi mai las inima în brațele nimănui
Asta sunt, n-am cum să-mi ascund durerea
M-ar lovi cu pietre tăcerea.
Refren
Strigăte și tăceri, zâmbete și dureri
Într-un balans emoțional ca un mastiff napolitan
Stimulente preferate, trasee desfrânate
Încearcă, dar nu te baga să ne ții departe.
Strofa 2
Nu mă aprecia pentru ceea ce sunt
Ci pentru ceea ce ești după ce asculți ce cânt
Poate o să intri în pâine
Cu două zile înaintea zilei de după mâine
Mi-au trebuit 2 ani să învăț să vorbesc
Îmi trebuie o viață să pot să mă stăpânesc
Dacă o să calc strâmb, judecă-mă drept
Ca să știu o treabă
Mă autodistrug, rămâne doar cutia neagră
Crezi că n-am școală? O ard autodidact
Ce-mi place să ruinez ceva deja stricat
Dai cu palma în potecă, mă patinezi
Sugând cleiul din urechi nu-mi cauzezi
Tandru ca Landru, dau trivialități ca Rona
Te las fără palmares prin metoda Maradona
Nu întorc foaia, ți-o rup în față
Scapi doar dacă ai bulanul zarurilor lu’ Oneață
Sensul versurilor
Piesa exprimă o introspecție asupra vieții și a durerilor acumulate. Artistul se prezintă așa cum este, cu imperfecțiunile și cicatricile sale, refuzând să se ascundă sau să se prefacă.