Stau la masă și beau până la răsărit
Că mi-a fost viața grea și n-am avut nimic
Nu mi-a dat nimenea, dar lumea mi-a cerut
Și le-am dat pâinea mea și-atunci când n-am avut.
[REFREN x 2]
Haide, vino în lumea mea
Să vezi și tu cum e
Să n-ai pe nimenea
Să te trezești plângând
Și nimenea să nu îți șteargă lacrima.
Câte rele am trăit nimeni nu a știut
Că mereu am zâmbit și-atunci când m-a durut
Am muncit zi și nopți ca să le fie bine
Și când n-am mai putut toți au uitat de mine.
[REFREN x 2]
[x 2]
Haide, vino în lumea mea
Să vezi și tu cum e
Să n-ai pe nimenea
Sensul versurilor
Piesa descrie o viață de sacrificiu și suferință, în care protagonistul a oferit totul celorlalți, dar a fost uitat când a avut nevoie de ajutor. Refrenul invită ascultătorul să experimenteze singurătatea și durerea protagonistului.