N-o ard cu aere, am zis să mă abțin,
Da’ mulți o ard nasol, deci tre’ să mă afirm
Am scos ce-am tras, am un portofoliu vast,
Și tarfe ce prin glas, vă dau botnița din staf
Că-mi permit, sunt vocea pământului,
În subteran, ca din iad, în adâncul gândului
Este în cască, textul, hrana flămândului
Anatema sfântului, masca urâtului,
E tare tripul lui,
De când toți cimpanzeii au ajuns vii omului
E tare dulce gustul somnului
Ce-aduce liniște-n timpan,
Gusterilor, cine-i autentic?
Nu scoateți la liman
Lipsa de ștanță, lipsa de respect,
Mai parcă să se clatine când eu ți-l disec
Nu vrei scandal, atunci nu te lua la harță,
Când tot ce e în tine atârnă de un fir de ață.
Sensul versurilor
Artistul își afirmă superioritatea și autenticitatea în lumea muzicii, criticând lipsa de originalitate și respect a celorlalți. El se consideră o voce puternică și influentă, demascând ipocrizia și superficialitatea din jur.