Și iar’ e noapte-afară, și iar sunt pus pe gânduri,
Momentul potrivit să mai concep câteva rânduri;
Cât încă mai sunt viu și nu-s bătut în scânduri,
Rimele-mi sunt clare extrase din adâncuri..
Într-o mână țin o foaie și-n alta un stilou,
Îmi răscolesc toate amintirile din nou;
Le aranjez pe foaie, apoi le arunc pe bit,
De ce oare? Păi de prea multe ispitit.
Pun imaginația-n mișcare, afară-i bine, e răcoare,
Răsună-ncet un bit, un bit frumos în difuzoare,
E târziu deja, dar nu mă trage la culcare,
Uite, parcă vorbesc în rime, sau mie mi se pare.
Pe cer văd niște stele, iar luna-i printre ele,
De-ar veni vre-un nor, pe toate să le spele,
Aș cere unui pictor, să-mi dea niște vopsele,
Să trag o linie dreaptă între două lumi paralele..
(Sergiu Ciuperca)
Sensul versurilor
Piesa exprimă gândurile și inspirația unui poet în timpul nopții. El reflectă asupra amintirilor și creează versuri sub influența atmosferei nocturne, căutând o conexiune între realitate și imaginație.