MISIVĂ.
Lui Ion Băieșu.
Uzând formula sacră „Guță vere”,
scrisoarea ta trimisă de Crăciun
a-ntârziat ca orice lucru bun
și mi-a ajuns aproape de-Nviere.
M-am bucurat destul, dar vreau să-ți spun:
Pe timbre, străchini goale și ciubere
să văd pictate, nu-mi făcu plăcere.
Din contra, „abundența” cu ele o cunun,
și mă înfurii ca mușcat de streche.
De dorul viselor pierdute-n hău,
zac bântuit de-o nouă boală veche,
și trist că nu mai sunt de mult flăcău,
m-aplec să-ți spun o vorbă la ureche:
Să știi că.. Guță.. nu e bine când e rău.
P. S. :Până-n post scriptum de-mi vărsai otrava,
rămân, cu drag,
al vostru
Paul Sava.
Sensul versurilor
O scrisoare adresată unui prieten, Ion Băieșu, în care naratorul își exprimă dezamăgirea față de realitatea prezentă și dorul de vremurile trecute. Tonul este melancolic, reflectând asupra îmbătrânirii și pierderii viselor.