Spitale și penitenciare,
edificii triste în care
copacii adăpostesc
turturele gângave.
Ateliere murdare
în care bradolina
e semnul suprem de curățenie,
cu pereți goi de tablouri,
mirosind a var alb,
urină,
și secetă de frumos.
Spitale și penitenciare
zidite în numele binelui
și al cinstei
din care oamenii ies mai schilozi
de cum au intrat.
Suflete peticite!
Dacă ar exista
Marele cârpaci al naturii,
pe voi v-ar surpa și v-ar arde întâi
sub focul Gomorei,
spitale și penitenciare.
Dar semnul apocalipsei,
nu e oroarea.
E veșnicia ei.
Paul Sava-LACRIMI USCATE
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune sumbră asupra spitalelor și penitenciarelor, văzute ca locuri care distrug spiritul uman în loc să-l vindece sau să-l reabiliteze. Autorul critică ipocrizia acestor instituții, care promit bine și cinste, dar lasă oamenii mai răniți decât înainte. Finalul sugerează că adevărata oroare nu este existența acestor locuri, ci perpetuarea lor veșnică.