Ea stă-n picioare pe pleoapele mele
Și pletele-i în părul-mi se revarsă
Ea are forma mâinilor mele,
Culoarea ochilor mei,
Și-n umbra mea se pierde
Ca piatra în cer.
Ea pururi stă cu ochii treji
Și nu-mi dă pace să mai dorm,
Visele ei în plină zi
Evaporă sorii,
Mă fac să râd, să plâng și să râd
Să spun atâtea când n-am nimic de spus.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de a fi îndrăgostit, unde persoana iubită devine o prezență constantă și copleșitoare. Aceasta inspiră emoții contradictorii și te face să exprimi sentimente chiar și atunci când nu ai cuvinte.