Lacrimi ale ochilor, dureri ale năpăstuiților,
Nenorociri neluate-n seamă și plânset fără de culoare.
Nu vrea nimic, nimic nu cere, deși nu e nepăsător,
Și e mâhnit dacă e liber, mâhnit când e în închisoare.
Amară-i vremea, noaptea e-atât de neagră
Că nu te-nduri să scoți un orb pe stradă
Cei tari se odihnesc; neputincioșii
Stăpâni sunt pe putere.
lângă-al reginei scaun stă regele-n picioare.
Surâsuri și suspine, blesteme, putrezesc
În gura celor muți, în ochii celor lași.
Nu vă atingeți! Totu-i aprins și totul arde!
Mâinile
Le-aveți făcute pentru buzunare,
Și pentru frunți.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de suferință și injustiție. Descrie o lume în care cei slabi sunt exploatați, iar cei puternici ignoră durerea celorlalți, generând un sentiment de neputință și disperare.