Iubito, poți fugi cât vrei,
În gând vei auzi pașii mei.
Poți spune vorbe multe în vânt,
Eu n-am să ascult,
Oh! N-am să le-ascult!.
Iubito, poți în lume umbla
De mine nu mai poți scăpa.
Voi trece zilnic prin gândul tău
Prin ochii tăi.
Prin ochii tăi.
Căci spune-mi cine te-a mai purtat prin nori?
Și spune-mi cine te-a mai visat în culori?
Și știi tu cine de toate a uitat,
De când cu tine, prin ploaie a umblat?.
Nu uiți tu zilele de mister
Nici clipa când stele pier
Nu uiți ziua aceea de mai
Când îmi spuneai:
Mai stai, mai stai!.
Nu uiți tu zilele de mister
Nici clipa când stele pier
Când timpul pentru noi dispărea
Și inima ta
Bătea, bătea!.
Căci spune-mi cine te-a mai purtat prin nori?
Și spune-mi cine te-a mai visat în culori?
Și știi tu cine de toate a uitat,
De când cu tine, prin ploaie a umblat?.
Te văd acum grăbită să pleci
Cum cauți doar cuvinte mai reci
Le spui, dar în spatele lor
Mai simt cum te dor.
Mai simt cum te dor.
Te văd cum mai încerci să zâmbești
Dar ochii tăi fug de povești
Și nu te uiți la mine plecând
Deci, pe curând!
Da, pe curând!.
Căci spune-mi cine te-a mai purtat prin nori?
Și spune-mi cine te-a mai visat în culori?
Și știi tu cine de toate a uitat,
De când cu tine, prin ploaie a umblat?
Căci spune-mi cine te-a mai purtat prin nori?
Și spune-mi cine te-a mai visat în culori?
Și știi tu cine de toate a uitat,
De când cu tine, prin ploaie a umblat?
Căci spune-mi cine te-a mai purtat prin nori?
Și spune-mi cine te-a mai visat în culori?
Și știi tu cine de toate a uitat,
De când cu tine, prin ploaie a umblat?
Sensul versurilor
Piesa descrie o despărțire dureroasă, în care naratorul simte că încă mai are o influență asupra fostei iubite, chiar dacă aceasta încearcă să se îndepărteze. Amintirile și momentele speciale petrecute împreună sunt greu de uitat, iar naratorul își exprimă regretul și dorința de a fi rămas în viața ei.