La porțile Orientului
Se zbate omul veac de veac
Deși i-ar fi plăcut și lui
Să-și ducă viața în hamac.
Aici mereu fără răgaz
Își fac minunile de cap
Se ține omul de necaz
De parcă ar fi lipit cu pac.
Mereu orice s-ar întâmpla
Între o votcă și un discurs
Nimicul nu va pregeta
Să scârțaie deși e uns.
Scăpând de iarnă și de ger
Pe-aici tot omul atât ar vrea
Să fie doar o zi boier
Fumând trabuc și bând cafea.
În rest cu tot ce ne e dat
Ne aibă Domnu’ în grija lui
Căci numai El ne-a semănat
La porțile Orientului.
Pe aici, o, ce bizar parfum,
Tot balul duce la scandal
Și tot scandalul nu știu cum
Se termină mereu cu bal.
Niciunde nu vei mai afla
Atâți profeți de iarmaroc
Și-mbrățișări de pușlama
Și-atâta zâmbet echivoc.
Pe când minunile se rup
Pe omul trist și înșelat
Tot victima e bietu’ lup
Și mielul veșnic vinovat.
În umbra nopții de pripas
Se văd băieții de cartier
Iar Domnul coborând din cer
Ramâne fără bani și ceas.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune asupra vieții în România, la granița dintre Est și Vest, unde oamenii se zbat între dorințe și realități. Este o reflecție asupra paradoxurilor sociale, a luptei pentru supraviețuire și a căutării unui sens într-o lume plină de contraste.