Ei și la ce bun să-ntrebi de ce, iubito,
Dacă n-ai aflat deja?
Păi și la ce bun să-ntrebi de ce, iubito?
Acum tot n-ar mai conta.
Când cocoșii tăi vor cânta-n zori,
Pe geam te uită, eu sunt călător
Tu ești de vină că mă pierd din nou în nori
Dar nu-i nimic, asta e!
Ei și la ce bun s-aprinzi acum lumina
Cea de care n-am aflat?
Ei și la ce bun s-aprinzi acum lumina?
Drumul meu e-ntunecat.
Dar doream cumplit să fi găsit ceva de spus
O vorbă bună ce-napoi m-ar fi adus
Timp de vorbe multe pentru noi n-a fost-ndeajuns
Dar nu-i nimic, asta e!
Ei și la ce bun să mă mai strigi pe nume
Cum nu te-am mai auzit?
Ei și la ce bun să mă mai strigi pe nume?
Nu te-aud, am asurzit.
Dar mă tot frământ și mă gândesc pe calea mea
Iubeam o femeie, biet copil, îmi spunea
Eu inima i-am dat dar ea sufletu-mi dorea
Dar nu-i nimic, asta e!
Și deci, deci adio,
Unde plec, hm, păi nu prea știu
Dar pe curând nu-i bun, iubito, nu…
Un adio e mai viu.
Nu, nu-i timp acum
De vreun vag reproș
Puteai tu multe, dar ce folos
Tu mi-ai cheltuit anii mei cei mai frumoși
Dar nu-i nimic, asta e!
Dar nu-i nimic, asta e!
But don’t think twice, it’s alright.
Sensul versurilor
Piesa descrie o despărțire inevitabilă, marcată de regret și acceptare. Naratorul reflectă asupra relației trecute, recunoaște pierderile suferite, dar alege să meargă mai departe, împăcându-se cu ideea că "nu-i nimic, asta e".