Da, între viață și moarte
E greu să trăiești în paradox, frate
Dai mâna cu mine de pe patul de moarte
În jurul meu aud numai șoapte
Da, mama! Dă-mi un evantai, mor de cald, hai!
Vino lângă mine și mă stai, fiul tău e pe ducă între viață și rai
Că a scris la viața lui până la ultimul grăi, mândru în suflet la tine să-l ai!
Uitându-mă în jur văzând numai suspine
Urc spre cer veghindu-te pe tine
Ai grijă de mine, Doamne, vreau o mângâiere
Ia-mi viața mai repede să nu simt atâta durere
Nu vreau să-mi mai las băieții să spere
Că voi reveni…
Știu, am fost acel poet printre morți vii
Mereu sarcastic, dar semantic
Tot ce-am făcut pentru voi sper să fie fantastic
Știu, cazul este foarte dramatic
Și îmi pare rău unde am ajuns
Singurul fapt de care sunt fericit e că lângă mine e Isus
Nu vă faceți griji, voi sta aici sus
Să vă veghez, trăiți-vă viața cât mai aveți timp
Evitați drogurile indiferent de anotimp
Aviz amatorilor, lăsați-vă de droguri
Nu e o șmecherie, nici simple sporturi!
Credeți-mă că n-o să ajungeți în topuri
Veți fi doar niște dependenți printre mii de blocuri
Evitați anumite locuri, strada e perversă, nu doar niște jocuri!
Totul este contratimp, viața te trage la xerox
Toată piesa vă explică de un simplu paradox
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta unui individ cu dependența și apropierea morții. El își exprimă regretele, dar și speranța că cei dragi vor învăța din greșelile sale și vor evita un astfel de destin.
