Frunză verde de stâjar
Fost-a moșu’ pădurar.
Pădurar cu pușca lată
Nu l-oi uita niciodată.
Moșu’ meu trece’ cu drag
Prin păduri de brad și fag
Și umbla moșu’ călare
Prin pădure, pe cărare.
Când eram eu mititel
Moșu’ mă lua cu el
Prin pădure de paltin
Să aud cucu’ cântând.
Cucu’ și cu mierlița
M-o învățat a cânta
Să cânt prin păduri de fag
Omului să-i fiu pe plac
Și-oi face cum a zis moșu’
Oi hori la tot omu.
Sensul versurilor
Cântecul evocă amintiri nostalgice din copilărie, petrecute în natură alături de bunicul pădurar. Este o rememorare a legăturii cu natura și a învățăturilor primite, exprimând dorința de a continua tradiția cântecului popular.