Telefonul plânge, parc-ar vrea să-mi spună
Că sărmana Tanti a pățit ceva,
C-a venit pe lume ca o veste bună
Și-a plecat din lume ca o veste rea.
Din această clipă, ea nu mai există,
De pământ e floarea trupului plăpând,
A murit femeia singură și tristă
Ce ne învățase a trăi tăcând.
Se apleacă-n bernă la ferești lumina,
Toată vestea bună e o veste rea,
A murit sărmana, blânda Tanti Tina,
Noapte bună, Tanti, obosită mea.
Telefonul cade singur de pe masă
De atâta sunet fără nici un rost,
Vestea rea să vină, și din el să iasă
Despre sora tatii care doar a fost.
Neamul meu începe, tragic, să-și plătească
Fără opoziții, fără de cuvânt,
Marea datorie, vama pământească,
Prin bătrânii noștri ce devin pământ.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea și impactul pierderii unei mătuși dragi. Versurile explorează sentimentele de tristețe, acceptare a morții și reflecția asupra trecerii timpului și a datoriilor pe care le avem față de viață.