(Dezvăluiri 2007).
Probleme nerezolvate, datorii neachitate,
Lucruri nerealizate, cuvinte gazate,
Vise neîmplinite, compromisuri tacite,
Focuri neatinse, mâini aprinse,
Suferințe nealinate, amintiri destrămate,
Minciuni gogonate, adevăruri frustrate,
Goluri neumplute, nevoi nesatisfăcute,
Fapte degradate, minți neglijate,
Dorințe deșarte, idei eronate,
Fete crispate, promisiuni uitate,
Răni deschise, scopuri neatinse,
Gânduri ascunse, păcate strânse,
Conștiințe încărcate cu mii și mii de păcate,
Nesăturate de pofte desfrânate.
Ești o lumină care mă separă,
Care mă ridică tot mai sus pe o scară.
E primăvară, e primăvară.
Refren 1X:
Tu ești primăvara mea
Și soarele vieții,
Tu ești fericirea mea
Roua dimineții.
Dimineți cu soare,
Care mai de care mai strălucitoare,
Flori de iasomie, flori de iasomie,
Oare visez sau chiar mi se întâmplă mie?
Nu știu dar parcă m-am întors
Într-un loc din copilăria mea,
Fericirea mea!
Încep să văd cum totul prinde viață
Și îmi dă o speranță,
Încep să văd cum se schimbă a mea viață
Sau oare am avut o viață, care viață?
O viață moartă, o viață întristată,
Sau poate firea noastră
Și lacrimile încep să curgă pe pământ,
Mă simt liber, simt că zbor pe o adiere de vânt.
Nu mai cred în probleme,
Nu mai cred în datorii,
Nu mai cred în compromisuri, în focuri, mâini, nu!
Nu atâta timp cât primăvara afară va fi,
Atâta timp cât în Isus voi trăi,
În primăvară, e primăvară, e primăvară.
Refren 1X:
Tu ești primăvara mea
Și soarele vieții,
Tu ești fericirea mea
Roua dimineții.
Simți ceva, simți cumva,
Simți cum se rupe în două inima ta,
Simți cum se scurge pe obraz lacrima,
Simți cum te rupi de tot de lumea ta,
Simți cum te schimbi, simți cum te lași,
Simți cum te renaști, vezi cum cazi,
Ținându-te de pereți falși,
Vezi întunericul nopții în care până acum ai trăit,
Simți schimbarea care azi te face fericit.
Simți cum povara se lasă de pe umerii tăi
Și mii de oameni te strigă să vii la ei,
Dar nu mai vrei ce-a ce îți ofereau ei,
Nu te-a mai tentat,
De fapt tu nu mai trăiești în păcat,
Ești mai liber decât crezi că ești,
Lanțuri ruginite le-ai lăsat în urmă
Și acum le zărești, acum zâmbești
Și dorești ca să trăiești doar pentru Cel care te-a făcut să te trezești.
E liniște, e pace, este primăvară,
Zâmbetul a început din nou să răsară,
Un nou început, o nouă șansă,
O nouă viață, cele vechi s-au dus,
Acum nu mai e ceață,
Drumul e pavat numai cu ghiocei,
Gata să împrăștie numai din primirea ei.
S-a întâmplat ce-a ce trebuia să se întâmple de mult,
Ascult izvoarele sfinte în inima mea cum curg.
E primăvară, e primăvară.
Refren 2X
Sensul versurilor
Piesa descrie o transformare spirituală și emoțională, comparată cu venirea primăverii. Vorbitorul se eliberează de trecut și găsește speranță și pace prin credință, simțind o renaștere interioară.