Voiam să-ți spun că ninge și te invit afară,
Afară din cetate, către păduri, oriunde,
Să facem carnea noastră bolnavă să tresară
De ceea ce într-însa curat se mai ascunde.
Un mărunțiș din norii pământului, ninsoarea,
Clinchetitor și tandru, dar cine să mai știe
Și viscolele sterpe incendiază marea,
Aș vrea să-ți fiu Ovidiu în Geția pustie.
Și mai voiam să-ți dărui un vechi cojoc de oaie
Și mai voiam să-ți dărui un drum până la munte
Și niște flori de toamnă, ținute-ntr-o odaie,
Dar nu știu câtă vreme avem de amănunte.
Te-am deranjat degeaba, probabil ai probleme,
Când eu, cu ochii-n lacrimi, privesc ninsori de sânge,
Voiam să-ți spun că-i bine și n-ai de ce te teme,
Voiam să-ți spun adio. Voiam să-ți spun că ninge.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un amestec de nostalgie și tristețe, dorința de a împărtăși momente simple cu cineva drag, dar și acceptarea unei despărțiri inevitabile. Ninsorile devin o metaforă pentru emoțiile copleșitoare și pentru finalul unei relații.