Frică mi-e că mor ca mâine,
Ce-am adunat cui rămâne?
De-ar rămâne la copii
Ar mai fi cum ar mai fi,
Mi-ar aduce trei surcele
La zile de neputere.
Până v-am crescut pe voi
M-au bătut vânturi și ploi,
Voi, voi, voi, copile bune,
Să vă gândiți și la mine
C-o veni vremea de-apoi
Când veți fi bătrâni și voi.
Am muncit de v-am crescut
Cum inima m-o știut,
Cu mâna v-am mângâiat,
Pâine pe masă v-am dat,
De-mbrăcat v-am îmbrăcat,
Pe drumuri nu v-am lăsat.
Cât de mult am alergat
Pân’ pe voi v-am ridicat,
Copii, să nu m-alungați
Și voi să v-aveți ca frați,
Să nu-mi spuneți vorbe grele
La zile de neputere.
Sensul versurilor
Piesa exprimă teama de moarte și grija pentru viitorul averii adunate. Vorbitorul își exprimă speranța că, dacă averea ar rămâne copiilor, aceștia l-ar ajuta la bătrânețe și își amintește de sacrificiile făcute pentru ei.