Mă simt mai singur astă seară,
Mai mohorâtă e odaia,
Aud cum șiruie afară
De-a lungul streșinilor ploaia
Și cum în van mă lupt cu firea
Să caut vieții mele-o țintă
Să smulg o rază din orbirea
De patimi care mă frământă.
Voi încerca un vis curat
Și alb ca albul de hermină
Să uit că roz e de vermină,
Copacul vieții scuturat.
Refren:
Noapte, noapte, iar mă lași
Singur pe cărări pustii,
Părăsit aceleiași
Palii de melancolii,
Stelele se sting acum,
Ploaia picură pe flori,
Spune-mi încotro să-ndrum
Ochii mei rătăcitori.
Sunt singur, sunt singur!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul profund de singurătate și deznădejde al naratorului, care se simte pierdut și părăsit în mijlocul unei nopți ploioase. El caută un sens în viață, dar este copleșit de sentimente negative și amintiri dureroase.