Pe câmpul cu florile
Mă dusei cu oile,
Pe câmpul cu ghiocei
Mă dusei cu mielușei.
M-așezai la umbră deasă
Lăsai oile să pască,
Îmi pusei arnici în ac
Și-ncepui să cos cu drag.
Cămașă cu râuri multe
Neicuța să nu mă uite,
Să mi-l aud hăulind
Și boii la plug hăind.
Cât stătui și hăulii
Oițele le pierdui,
Începui a le striga
Și mă auzii neica.
Sensul versurilor
O fată își amintește de zilele petrecute la câmp, cosând și având grijă de animale. Melancolia este accentuată de dorința de a fi aproape de persoana iubită și de teama de a fi uitată.