Încep să scriu, dar pagina-i parcă spartă
Sacrina-i uitată parcă, ce soartă.
În lupta sacră neagră arta neagă harta lu’ Tata
Eu nu sunt pradă, și targa nu-i stradă.
Vreau un final fericit și gata!
Vreau să fiu alb, infinit de împlinit, dar mă ține pata
Mă înec în vise interzise, sunt sclavul lor
Și văd doar praful lor atunci când mă trag ușor spre pragul lor
Mă simt prea gunoi, știi, eram doi
Acum sunt singur și poezia plânge ploi
Încet mă pierd printre foi
Apoi printre voi mă pierd, și pierd din vedere pozitivul gândindu-mă la nevoi
Nu mă-ntreba motivul.
Nu-mi arde s-o ard printre cei calmi
Știi cum îmi cade să cad?
În timp ce-njur aud versete din Psalmi
Mi-e sete de Psalmi dar mi-e greu să recunosc
Sfaturi primesc destule, dar mă prefac că le cunosc
Și le consider fără rost
Mă desconsider fără rost, Pumn de Țărână-i dureros
Nu mai este cum a fost..
Știi, pe culmi am mers mile
Și milă cu milă mi-am plâns de milă mie
Pe drum am scris file și filă cu filă am strâns aceeași poezie
Am plâns destul, acum ea-mi plânge mie
Îndepărtează negrul, versul învie
Văd cerul, privesc spre Hristos, găsesc misterul
Și-acum mă odihnesc în armonie..
Auzi muzica? Nu-s tunete, sunt sunete sensibile
Sonor slab și zbor calm, cobor ușor
Și pășesc pe cel mai alb covor într-un vis color
Cu cerul cuplez sufletul, iubesc sunetul
Scurtez clipele amare, sculptez litere-n pagini
Amarul e mare, dar are margini
Număr ce-am cules, calculez, nu pot fi rece
Cedez minunat de sens, mă uit la praful adunat pe Vans
Am uitat pe unde-am mers, dar m-am uitat în urmă
Nici urmă de greșeală, ești perfect
Îți datorez viața, mai ales că m-ai ales
Într-un final am înțeles că am acces la Dumnezeu
Când ce a fost pătat e stres.
Îți dăruiesc acest vers, tu mi l-ai dat
M-a cercetat, îți mulțumesc, acum ți-l returnez
Cu cerul discut, ce vis scump
Un scut plăcut, e unic, uniform
Nu cum unii vor, e un izvor eu nu-l ignor
Îl simt chiar și când adorm și-l ador
Îi sunt martor dator, nu vreau alt domnitor
Nu vreau Domnii lor, prefer să mor
Știind că strâng comori dincolo de nori
Ce veșnic viitor, împliniri infinite
Aici doar clipe fericite!
Sunt călător, căutător de lucruri sfinte
Scriitor, inspirat de Creator în minte
Versuri noi, sensuri, foi și pixuri
Prin văi și pe piscuri
Simțuri profunde, imnuri ca niciunde în timpuri sumbre
Simt dragostea caldă, vocea Lui calmă mă cheamă
Îmi ține destinu-n palmă, n-am nicio teamă
Pășesc pe ape spre El printre valuri
Îl țin aproape spre cer pe cel ce-mi dă mii de daruri
Cu lacrimi în ochi zâmbind privesc anticipând finalul..
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie spirituală de la disperare la speranță și credință. Vorbitorul trece printr-o perioadă dificilă, dar găsește consolare și inspirație în credință, ajungând la o stare de armonie și pace interioară.