Dar, vai, toți cetățenii care sapă
Și obosesc și dorm și sapă iar,
Lărgesc inconștient acest coșmar,
Lărgesc inconștient această groapă.
Și, în curând, în ultima etapă,
Ea o să fie semnul tutelar
Al pierderii de miez și de hotar
Și-n ea întreaga țară o să-ncapă.
Opriți-vă, prea întristate gazde,
Voi credeți că săpați neobosit,
Ci doar un nou neant ați adâncit,
Eroarea-i fanatismul pândei voastre,
Dar hai să ne decidem, în sfârșit,
Ce diferență-i între gropi și brazde.
Sensul versurilor
Piesa descrie o muncă continuă și aparent fără sens a cetățenilor, care, în loc să construiască, adâncesc un gol existențial. Groapa devine un simbol al pierderii identității și al neantului în care se afundă țara.