Piesa asta e pentru noi.
La București,
Rareori îți greșesc,
Dacă nu le știi,
Pe viitor când vezi gunoi,
Să-ți amintești că mă știi,
Măcar eu recunosc, boy,
Nu stau la povestiri,
Ai pierderi de memorie, boy,
Cred că începi să le simți,
Ce-o fi fost la gura ta,
Cu p***, și m********-sii,
Vrei să fii și tu băiat,
La fel ca toți băieții,
Dai, dai nămeții,
Dai tarfe, beții,
Io-s obsedat de muzică,
Poate și sexual,
Că s-a legat contextual cu genul muzical pe care-l reprezint,
Cu toate că mă reprezintă,
Nu vreau să mă recomande,
De-aia n-am nuditate în clipuri,
Mona-i un simbol, nu te du acolo,
Eram deprivat de somn de câteva luni, soro,
Am creat după cum s-a manifestat simptomul,
Google it, bitch,
Nu ai fost acolo,
Și piesele în care-s extenuat fac milionul,
Vreau să înțeleg care-i șmecheria,
Sau de ce simbolul tre’ să coincidă cu omorul.
Știu că una din primele piese-i cu toporu’,
Da’ să-mi bag picioru’,
Că mi-am scris viitoru’,
Sau viitoarele capcane,
Cad în ele,
Retrăiesc aceleași c***,
Da’ altfel,
Alt loc, alte persoane,
Însă într-un final similar,
Uneori evenimente de acum 1 an,
Și-acum 2, și-acum 3, și-acum 4,
Diferă căzătura, dar același rezultatu’
Ma simt același, spun că-s altu’,
Accept și căzătura, fac și saltu’
Ziua sună, seara-s altu’
What the f***?!
Controlat cumva, însă pus în fața faptului,
Te arată slab, și tinzi să dai vina pe altu’,
Tu nu fumezi și bei că vrei,
E doar vina lu’ tactu’,
Sau o fostă, ma-ta, fractu’,
Nu-i așa?
Câte-ai făcut și n-au avut efect,
Decât ți-ai ajutat ce ai primit (jeg),
Da’ nu poți să-nțelegi,
Și-n loc să te lucrezi, te pierzi,
Iar mâna de ajutor se multiplică în viitor,
Și-n plus o să plătești,
Neasumat în ceață, sau asumat direct,
Deja târziu. Scenarii clasice în viață,
Dacă n-ai trăit, ascultă și-nvață,
E mult mai greu să dezveți, decât să înveți în viață,
Tu care crezi că mă cunoști,
Te înșeli,
Auzi doar ce vreau eu să auzi,
Și când cânt, și când vorbesc,
Fost MC de rap se laudă că m-a troznit,
Deși doar a fugit spre mine,
Și-a sărit, și ne-am prăbușit,
Un fâsâit,
Și-a fugit că se bătea cu altu’,
Nu cu mine, însă tinde să le cam schimbe băiatu’,
Răspunde piesei dacă mint acum!
Nu înțeleg de ce continui să te minți atât,
Recunosc că te-am urât (timp scurt),
Da’ mi-am dat seama că teama-i boală grea,
Și că nu vei scăpa de ea curând,
Eu am purtat-o până nu de mult,
O să mă rog pentru tine,
Poate m-ascultă,
Doamne Ajută!
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra propriilor lupte, greșeli și percepții distorsionate. Artistul reflectă asupra trecutului, prezentului și viitorului, recunoaște propriile defecte și încearcă să înțeleagă motivele din spatele acțiunilor sale și ale celor din jur.