Phunk B – Atomul Social

M-am obișnuit în timp
Durează puțin până intru-n ritm
Nu cred în destin, ca ce-ating resping
Nu știi ce simt, ciocu mic, te sting
Cu-n stil ce-l simți, am o singură stare
Vizavi de semeni, îți arăt nepăsare
S-tratat la fel, așa că cer o stare
Să-mpart peste tot bunăstare
Tare sătul de ostilitate și
Sacrificii făcute pentru ca zi de zi
Să existe ideea de a conviețui
Nu-mi plac oamenii, însă aș înnebuni
Fără unii, puțin la inimă-i țin
Din păcate, continuăm să ne înmulțim
Afisează zâmbetul de rechin
Păsările-s reptile, pterodactyl, n-ai timp
Amin, fie cum spui tu
Nu e cine știe ce mare lucru
Minuscul, cel puțin acum
Mă bucur că nu ne vom vedea curând
În curând am să plec, de-abia aștept, gândește deștept
Și șterg orice gând veșted
Mă f*t în ea de faimă
Lumea vorbește-n deșert
Observ atâta vanitate, nene indiferență,
Prea multă comoditate
Măcar vocabularu’ cu rezerve de falsitate
Să nu-mi spui frate până peste poate
Enervat de ce văd în jur
N-am încredere în nimeni, desigur
Sunt momente-n care mă simt singur
Nesigur, pixu’ mă vindecă sigur
Asta mi-e sufletu’
Sunt stins pe interior de mult oricum
Că aleg să supraviețuiesc
Grație măștilor din colecție
Știu, greșesc mult
Nu vorbesc cu tine, ci cu doi părinți buni
Știu că ce fac implicit implică riscuri
Mama, iartă-mă că țip pentru nimicuri
Știu că-s dur, dar justificat
Vreau să am liniște și-un alt ficat
Inspir frică, frate
Uneori simt că vreau să mor, dar nu le-am făcut pe toate’
Arde inima crater, fără prejudecată
Și prezumțiozitate
Ar fi fost loc de un strop de puritate
Altfel poate n-aveam nici fire albe
Riduri și răni cicatrizate
Le-am îmbrățișat și acceptat pe toate
Gata de drum, nu privesc în spate
NUUUUUUUUUUUUU