Paparuga, ruga,
Ia ieși de ne udă,
C-o găleată de-apă
Peste lumea toată.
Paparuga, ruga,
Ia ieși de ne udă,
C-o găleată de-apă
Peste lumea toată.
Ploaie, Doamne, ploaie,
Locu’ să se-nmoaie.
Ploaie, Doamne, ploaie,
Locu’ să se-nmoaie.
Bumburel de-argint,
Varsă-l pre pământ.
Ploiță curată,
Ce-i din cer lăsată,
Cucuruzile, cât grădinile,
Cucuruzile, cât grădinile.
Paparuga, ruga,
Ia ieși de ne udă,
C-o găleată de-apă
Peste lumea toată.
Ploaie, Doamne, ploaie,
Locu’ să se-nmoaie.
Ploaie, Doamne, ploaie,
Locu’ să se-nmoaie.
Sensul versurilor
Cântecul Paparuga este o invocație folclorică adresată divinității pentru a aduce ploaia, esențială pentru fertilitatea pământului și bogăția recoltelor. Este o expresie a dependenței omului de natură și a credinței în puterea rugăciunii.