S-au dus..
Trei hoți, trei hoți de cai,
La un drum de seară,
Hai..
Cai arabi și crai.
Erau..
Trei hoți, trei hoți de rai,
La un drum de ceară,
Hai..
Într-un ceas corai.
Stau de-un veac la han,
La hanul de-apoi,
În care n-auzi
Caval și cimpoi.
Ninși de sus din cer
Cu lână de oi
Ceasul e de ieri
Și ziua de joi.
Mare..
Masla lor care e,
Care le e hramul,
Hai..
Și adastă ce?.
Galben..
Vânăt și pembe
Să se usuce ramul,
Hai..
La Edi-Kule!.
Sfat de taină țin
Colo la cel han,
Han de toți uitat
Și de Gingis-han,
În care o zi-i
Mai mare de-un an
Și anu-i un veac
Și veacul-noian.
Rogu..
Să îmi spui ce fac ei
Și ce pun la cale,
Hai..
Crăișorii trei?.
Vezi și.
Însuți că nu frig miei,
Nici golesc pocale,
Hai..
Crăișorii zmei!.
Dar au un ceaslov
Cu scoarțe de-argint,
Timpul vremuind,
Neîngălbenind,
Filele-i viind,
Far’ de moarte fiind,
Cartea vieții lor
Înșiși procetind.
Ceasul e de ieri
Și ziua de voi,
Ninși de sus din cer
Cu lână de oi
Și cu mult alean
Cântați sunt de noi,
Stau de-un veac la han,
La hanul de-apoi.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie misterioasă a unor hoți într-un han atemporal, unde timpul și realitatea se distorsionează. Ei caută să descifreze cartea vieții, sugerând o căutare a sensului și a destinului.