Natura mea e scrisu’, visu’ meu paradisu’
Presar pe foi arome acum, prăjituri cu tiramisu
Haide gustă, scriu din plăcere și nu din plictis
Când multe chestii-s fără rost, ca o noapte la striptease
Eu caut sticliști de primăvară, îi găsesc numa’-ntr-un tub de spray de cameră și mă deprimă iară
Observ în plină vară, cum îmi cresc fructele ușor, că nu semeni cu mine, că nu ești agricultor
Când, banii-s murdari, focar de infecție, averea, nici cel mai tare ulei de corp n-o să-ți salveze pielea.
Am învățat să-mi apăr porțile ca Steaua, fără să intimidez, că-s tare și câte castele am,
Caut plăcerea cât de multă ca tot omu’, c-o s-ajung bătrân și plin de fixuri ca Romtelecomu’
Vreau să mă ia somnu’, pe miros de portocale, să mă vadă Domnu’, să știu că știe că port o cale, care
Să strig în megafon, fără să am vreo reținere, să pun planuri pe roți, la care să nu cer spinnere
Să am comori, să pot să spun ia-le tinere.
Nu vreau decât suflet curat și de partea mea binele, că-s multe care mă seacă, dau de valuri de caniculă
Nu-mi plouă cu fericire, sunt mulțumit că picură, dau din cap noaptea ca nebunii,
Strig la lună ca un lup, poți să spui că-s angajatu’ lunii.
Mă mir cât de albastru poa’ să aibă unii sângele, nebună-i lumea,
Menghina e cea mai bună strângere de mână. Tu crezi în povești, uite-ți arăt care-i chestia,
Pădurea adormită, nu prea trezește-n frumoasa bestia. Nu e bestial? Să vezi suflete tot cu mâna pe tort
Am înțeles că nu poți să pui cravată, peste cămașa de forță. Prostia mă uimește încă, retardu’ are suflet de piatră
Cică asta până se lovește-n stâncă.
Lumina nu te crește-n buncăr, strada-i un bucătar ce dă salate de curve cu pește lângă, aruncă,
O privire-n jur, că e cam de c***, dacă n-ai ce să oferi, lumea-ți vorbește pe ton de-ocupat,
Și-am observat, la un moment dat ce rău poți să devii, văzând că ne-au crescut struguri și ăștia ne mănâncă de vii
Scârbit, de falsitate, îmi fac în furtună pasul, vezi că nu-i OK să te trezești doar când îți sună ceasul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune critică asupra societății și a valorilor acesteia, subliniind importanța autenticității și a unui suflet curat. Artistul reflectă asupra propriului drum și asupra dificultăților întâmpinate, căutând sens și valoare într-o lume adesea superficială și coruptă. Mesajul general este unul de rezistență și de căutare a adevărului interior în ciuda obstacolelor.